Pe timp de criză eu mi-am luat casă. Nu mie ci blog-ului meu! Mai bine spus am câştigat casa la PR & AD Fair.

Drept urmare pe viitor ne vedem pe www.ruxandraoancea.ro. Vă aştept cu mare drag. Felicitările, masa şi dansul vor avea loc pe noul domeniu!

Definiţia:
STRES s. n. 1. stare de încordare sau tensiune neuropsihică. 2. ansamblu de perturbaţii organice şi psihice provocate de factori agresori variaţi; (p. ext.) ansamblul reacţiilor fiziologice prin care organismul uman răspunde unui agent stresant, încercând să se apere şi să-şi menţină echilibrul de bază. 3. (geol.) presiune laterală care se produce în sinclinale, cauzând formarea cutelor sistemelor muntoase. (< engl., fr. stress)

Eu aplic terapie prin muzică! Voi?

Hai să vorbim ! Nu despre Avon, ci despre branding personal. Sună pomposo-pretenţios, nu-i aşa ? Aşa de pretenţios încă a ajuns capitol în cărţile de specialitate. După mine lucrurile nu sunt aşa de complicate, pentru că fiecare dintre noi este un brand…mai mult sau mai puţin cunoscut, mai mult sau mai puţin apreciat…dar este un brand. Altfel spus există brandul florăresei din colţ, există brandul câinelui cu covrig în coadă, există brandul studentului dezinteresat de cursuri şi iubitor de petreceri, există brandul Sabinei şi life is a bowl of cherries-ul ei etc. Există sau cel puţin aşa cred eu. Mare provocare este însă legată de modul în care ne raportăm noi la acest brand : fie ne interesează, pentru că suntem conştienţi de existenţa lui, fie nu îl băgăm în seama şi atunci îşi fac alţii treaba. Adică te văd cum vor ei. Asta mă duce cu gândul la Fă ceva cu viaţa ta, că de nu ceilalţi fac ce vor din ea ! Oricum lucrurile sunt destul de simple, dacă ai posibilitate să alegi şi resursele necesare. În contextul noilor media lucrurile devin mai fascinate şi mai complicate.

Dar după mine primul pasul esenţial este deschiderea ochilor. Asta ca să realizezi că eşti o persoană unică şi să vezi pe unde eşti şi unde vrei să ajungi. So open your eyes and start defining yourself.

Pentru un nişte direcţii mai concrete aruncă un ochi mai jos:

Am lipsit de aici pentru că o săptămână m-am dus să vizitez originile. Am fost la Roma. Mi-a plăcut la Roma. Roma este prea multă istorie şi culori tomnatice. Roma este un amalgam de şic, mizerie şi istorie. Roma nu este romantică, dar are multe străduţe întortocheate şi pavate, iar micile piaţele ce se deschid pe neaşteptate. La Roma sunt multe statui şi nu te mai saturi sa te numeşti turist. Roma te copleşeşte şi te face să vrei să o mai vezi, pentru că îţi place să te pierzi in Transtevere şi să priveşti lumea din Piaţa Spania. La Roma am ascultat mai multă spaniolă decât italiana. La Roma fetele cochete au Smart, poartă pantofi cu toc şi conduc scootere. La Roma romanii au multe maşini mici. La Roma poţi să mănânci bine la Zi Cir. La Roma m-am întors spre stăbuni. La Roma mi-a plăcut.

Mi-a plăcut la Roma !

Foto: Columna lui Traian.

Astăzi am primit asta. Sună frumos! Mă gândeam că doar în filme se întâmplă să găseşti în prag o carte şi un mesaj codat de genul:

tom şi jim
little trip to heaven & stranger than paradise
urât şi maraton de cărţi
film alb negru şi ceva urme de dor de tine
la scena şi acasă
mă împac cu mine şi dorm în aşternuturi străine….aş vrea să dorm şi în aşternuturile tale
îmi plac mâinile margaretei pline de vată de zahăr
îmi place de uae când povesteşte
îmi place când vorbesc la telefon cu schiau miau
mă gândesc la fizicieni şi nectarine pe ascuns
wally părea un bărtrânel şmecher cu papion şi pantofi frumoşi…nici lui nu i-a plăcut timpul pierdut pe drum
lene şi draperii trase
râsete de copii şi gânduri perverse undeva departe

you are my perfect human!

Acum este mai mult sau mai puţin posibil şi în realitate. Cum aşa? Pentru că cineva a inventat Strada Cărţii. Este un gând frumos. Poate aduce zâmbete. Poate sau nu prea. Nu ştiu cât de fezabil este acest proiect având în vedere că nu prea poţi avea siguranţa că cei care se trezesc cu o carte pe prag se vor bucura aşa de mult de ea….şi poate nu vor să ofere. Sau poate nu au nimic de oferit. Poate ne trezim în prag cu Sandra Brown sau bibelouri.  Sau poate doar o să rămânem fără cărţi. Sau poate nu?

Ideea mă încântă, dar sunt sceptică în ceea ce priveşte succesul proiectului.

Am o carte pe care aş vrea să o aşez pe un prag! Oare merită? Tu ce părere ai?

Până găsesc un răspuns vă las cu unul din scurtele mele preferate ( dacă tot merg la Future Shorts în astă seară)